Cabinet de Psihologie Corina Neanu

autor psih. Corina Neanu

Atunci când auzim cuvântul anorexie ne gândim la o femeie foarte slabă, poate manechin, balerină sau actriţă. Dacă privim în urmă o calitate foarte importantă a femeii era frumuseţea, iar această frumuseţe a fost percepută diferit în diverse perioade istorice. Observând că pot atrage sau respinge bărbaţii prin felul în care arată, femeile au început să controleze diverse caracteristici ale corpului.

Anorexia nu are o istorie atât de lungă, ea a fost descrisă pentru prima dată în secolul XVII. În acea perioadă, medicii erau de părere că această afecţiune s-ar datora spiritelor animale care au posedat sufletul, iar acest lucru se manifesta prin un flux sanguin foarte ridicat la nivelul creierului. Un secol mai târziu a apărut o nouă concepţie despre cum ar trebui să arate femeile, astfel se credea că femeile care au apetit ridicat pentru mâncare au şi un apetit sexual crescut. Pentru a nu fi catalogate ca femei cu apetit sexual ridicat, fetele şi femeile din acea perioadă au început să mânânce mai puţin şi să poarte corsete.

Discuţii intense despre anorexie au apărut în media în anul 1983 când o faimoasă cântăreaţă americană a anilor ‘70, Karen Carpenter (membră a formaţiei „The Carpenters”) a murit din cauza acestei afecţiuni. Karen Carpenter îşi controla greutatea prin alimentaţie, medicamente care îi accelerau metabolismul şi prin laxative, iar ca urmare a metodelor utilizate, ritmul cardiac a fost afectat şi a suferit un infarct în urma căruia a decedat.

Aşadar, principala caracteristică a anorexiei este refuzul de a menţine greutatea corporală la nivelul normal corespunzător vârstei şi înălţimii. Dar care este greutatea normală corespunzătoare vârstei şi înălţimi? Pentru a răspunde la această întrebare, medicii au propus noţiunea de indice de masă corporală, iar acest indice trebuie să fie cuprins între 18,5 şi 20 la o persoană cu o greutate normală. Un indice de masă corpoală sub 18,5 indică o problemă în menţinerea greutăţii. Atunci când o persoană are un indice de masă corporală de 17,5 sau mai mic poate fi vorba despre anorexie (dacă nu sunt alte probleme medicale în centrul atenţiei, cum ar fi problemele legate de glanda tiroidă). Aici aş dori să atrag atenţia asupra păpuşii Barbie, pe care dacă am decide să o transformăm într-o femeie respectându-i proporţiile ar avea un indice de masă corporală de 15. Nu înseamnă că orice fetiţă care are o păpuşă Barbie va fi anorexică, dar este important, ca părinţi să valorizăm şi alte calităţi decât cele legate de frumuseţe.

Atunci când spunem despre o persoană că refuză să îşi menţină greutatea normală ne gândim că nu nu este interesată de mâncare, dar acest raţionament nu este adevărat în cazul anorexiei. Adolescenţii care au această problemă sunt foarte bine documentaţi cu privire la proprietăţile alimentelor, sunt interesaţi de reţetele culinare, au provizii de alimente şi uneori reuşesc să ne convingă despre cât de bun este regimul lor alimentar folosind argumente greu de contrazis. Deseori refuză să mănânce în public deşi le este foame şi, în general au apetit alimentar. Atunci când consideră că au mâncat prea mult folosesc laxativele sau îşi provoacă vărsături. În prezent, medicii au descris două tipuri de anorexie: tipul restrictiv (este refuzată ingerarea alimentelor) şi tipul compulsiv în care, pe lângă refuzul alimentelor, persoana are în mod regulat perioade de mâncat compulsiv urmat de purgare (vărsături autoprovocate, clisme, abuz de laxative sau diuretice). Teama cea mai mare a unei persoane cu anorexie este aceea de a nu deveni grasă, iar această teamă este atât de mare încât niciun sacrificiu nu este prea mare. Neliniştea şi frica de a nu deveni obezi scad atunci când persoanele anorexice pierd în greutate.

Anorexia nervoasă este o afecţiune întâlnită cel mai des în ţările dezvoltate în care există mâncare din abundenţă şi este mult mai rar întâlnită la imigranţii din ţările sărace. Una din zece persoane diagnosticate cu anorexie este de gen masculin. Cel mai des sunt diagnosticaţi cu anorexie bărbaţii care practică sporturi precum dans, balet, gimnastică, patinaj artistic. La femeile care au anorexie este întâlnită amenoreea, adică absenţa a cel puţin trei cicluri menstruale consecutive.

Anorexia nervoasă debutează de obicei în jurul vârstei de 14 – 18 ani şi este asociată cu un eveniment de viaţă stresant. Evoluţia este extrem de variabilă: unele persoane se recuperează după un singur episod în timp ce altele experimentează o evoluţie cronică care se întinde pe o perioadă de mai mulţi ani. Rata mortalităţii este de peste 10% şi survine cel mai adesea ca rezultat al inaniţiei, iar pentru a evita acest lucru, uneori este necesară spitalizarea pentru a restabili nivelul greutăţii.

Persoanele afectate de anorexie au o stimă de sine scăzută care se asociază strict cu conformaţia şi greutatea corpului. Datorită stilului lor de viaţă, persoanele cu anorexie sunt frecvent irascibile, au sentimente de ineficienţă şi inadecvare, sunt perfecţioniste, au insomnii şi pot manifesta un interes social limitat din teama de a nu îi dezamăgi pe cei din jur.

Cel mai adesea persoanele afectate de anorexie nu consideră că preocuparea pentru pierderea în greutate este o problemă, iar dacă sunteţi părinţi şi credeţi că aţi putea avea un copil cu anorexie este important să discutaţi cu copilul despre ceea ce este bun şi frumos în sufletul lui (altceva decât faptul că este frumos) să îl încurajaţi să aibă prieteni, să petreceţi timpul într-un mod plăcut cu el. Un specialist v-ar putea ajuta să înţelegeţi şi să interveniţi într-un mod mai eficient.  De asemenea, este necesar să aveţi în vedere faptul că nu orice persoană slabă este anorexică, ci doar dacă există o preocupare excesivă pentru scăderea greutăţii corporale.

articol publicat pe magico.ro